
Am rătăcit ca un bezmetic prin văi adânci
Fără să văd că deasupra mea sunt munţi.
Tărâmul de lumină l-am căutat pe brânci
În calea mea se rostogoleau stânci
Ochi de jivine sticleau în întuneric
Şi drumul meu a fost himeric.
Acum când trupul mi-e ca tras pe roată
Şi toată starea mea de a fi e tulburată
Acum întrezăresc O DOAMNE, - CALEA DREAPTĂ…

HIMERE (DETALIU)